M- am fatait si fofilat de- o luna intre a mai scrie si- a sterge tot,adica nu mare lucru din ce am scris pana acum.Exista atatea creiere intelepte,minti stralucite,neuroni incarcati si creponati care au tot dreptul sa ocupe un spatiu pe blog, uite- na,de aia mai stau o ztara ca sa mai aflu cate ceva de la ei despre Romanica mea( de care mi e dor cum ii este dor unei neveste de barbat plecat pentru mult timp la munca si care atunci cand se intoarce beat tre sa doarma de frica lui prin lanurile de porumb sau in cel mai fericit caz in fanar ,da ea .femeia,e tare indragostita de omul ei,mai ales ca i aduce portofelul plin de bani din care, pentru patimile sale ,sustrage cota-parte dupa ce- a adormit la randu-i cu capu pe masa)
Consider asemanarea un pic cinica,pe cat de cinic e faptul ca n am mai dat de trei ani pe- acasa chiar daca mi lipseste iarba verde,crangul,valea,vecinii,cainii am gasit intotdeauna motiv si cale sa aduc pe cei dragi aici si sa i fac sa se simta bine,sa vad prin ochii lor tarisoara,in loc sa ma izbesc in prima persoana de crunta realitate pe care o traiesc,ce egoism…
Egoism care daca m -as intoarce definitiv in tara s- ar transforma in sadism,automutilare ,si n-as mai fi de folos acelor ce mai cred inca orbeste ca se va schimba ceva…
Nessun commento:
Posta un commento