Voi pleca acasa in curand si voi cara cu mine cei patruzeci da ani pe care i voi implini peste sapte zile...un bagaj pe care daca s ar putea l as trimite la polul nord ca sa l congelez.
Pana acum aniversarile anilor mei erau foarte importante,acum incep sa le simt cam greutatea lor atarnandu mi pe umeri...
Mi e frica de batranete,de senilitate,de Parkinson,de alte boli care vin odata cu inaintarea in varsta...
In acelasi timp as vrea sa ma vad o bunica inteleapta spunandu le povesti nepotilor tinandu i pe genunchi,o bunica data n mintea copiilor ce rade si danseaza,admir persoanele ce imbatranesc frumos...
Nu stiu de ce noi romanii ne simtim prea repede batrani,cunosc mosi si babe de 80 de ani italieni cu un spirit foarte tanar si eu ma plang la jumatatea varstei lor...............................................................................
Voi pleca acasa unde stiu ca ma vor napadi amintiri din copilarie cand fiind "baiata"cutreieram padurile,ma cataram prin toti copacii,umblam desculta prin iarba proaspat cosita,mancam mure si alune necoapte,stiuleti de cucuruz prajit pe jar,gem de prune de la bunica...
Acum nu ma va astepta mama in prag ci iarba necosita de ceva vreme...
Nu te va astepta bunica...inse te vor astepta 3 copiii pentru care insemni mult...Anii trev pentru fiecare, insa in sufletul tau este esential sa te simti bine, sa te simti tanara, sa simti ca plutesti...si stiu ca o faci....Iarba o sa fie cosita...mai ramane doar murea de mancat...pe care nu am de gand sa o culeg, sa te astept cu ea in poala..pentru ca am patat destule tricouri in copilarie din cauza ei....:)))
RispondiEliminaabsolut remarcabil comentariul tau!am uitat cu desavarsire de tricourile patate,de mainile zgariate,de pantaloni inverziti...da n am uitat ca voi ma asteptati cu mare drag ca sa acoperiti golul ce l am in suflet.
RispondiElimina